Nu știu dacă gradele din termometru au influențat rezultatul dublei cu Steaua decât în măsura în care au stârnit în mintea combatanților dorul de șube și de suflat în degete, că în rest, cel puțin deocamdată, nu s-a pus problema învingătorului. Deși…
Am stat mult de vorbă cu Viorel Lucaci în așteptarea fluierului de început al primei manșe. Am descoperit un om deschis care a topit instantaneu orice reținere în a fi sincer și deschis. N-o să spun aici tot ce vorbirăm, dar i-am promis la finalul meciului, zâmbind amar (de la căldura de afară, ca să-mi duc nevinovata-mi ironie până la capăt) că în retur ne vom lua revanșa.
Întâmplător, treceam pe lângă banca de rezerve a Stelei, când îi conduceam, și am tras cu ochiul la expresiile fețelor celor din staff-ul tehnic. Vio își masca bine trăirile, zâmbind ca un jucător de poker care știe că are o mână bună, dar ceilalți doi colegi ai săi mă duceau cu gândul la stâlpul de sare de la Sodoma și Gomora. Și aici se încheie comparația.
Bun. “Fraților, am învins!”, spunea Mircea Dinescu la televiziunea română în 1989. Îmi place să-l citez mereu pe poet, imi dă așa un fel de chef de viață… Mi-ar fi plăcut și mie să spun asta la finalul meciului de acasă, ba chiar m-aș fi îmbrăcat cu un pulover, dar n-a fost să fie. Și nu pentru că am avut ghinion, ci pentru că detaliile au făcut diferența. Cine și-ar fi imaginat că dacă ar fi numărat pană la 2000 din secundă în secundă cu ochii închiși, apoi ar fi privit tabela de marcaj ar fi văzut că Humorul conducea Steaua? Vă spun eu: nimeni. Dar au fost secundele noastre magice, când am arătat că ne putem bate de la egal la egal cu granzii din LRK. N-au fost suficiente, dar am lăsat o dâră pe solul pârjolit de soare și de ambiții: grijă mare, într-o zi o să numărăm cu ochii închiși până la 4800 din secundă în secundă și când îi vom deschide, va fi soare pe tabela de marcaj.
În general, nu bag în seamă detractorii și mâncătorii de rahat, ca să fiu blând și politicos, până la urmă rahatul turcesc bate lejer ștevia la gust și arome, dar vreau să spun doar atât: respect diferențele de opinie, critica și observațiile, îmi rezerv însă dreptul de a recomanda celor care n-au făcut nimic notabil în toată viața lor să ne critice în continuare la fel, cu cuvinte puține și sărace. Nu de alta, dar avem nevoie de soluție de contrast.